A trecut atata timp,
au trecut 2 ani,
inca imi amintesc,
si mintea mea
se intoarce
la acea imagine trista
despre mine.
Cat am suferit,
cat sufar in liniste,
nimeni nu stie,
nimeni nu intelege
momentele de tristete
pe care eu le traiesc,
el e fericirea mea,
cel care ma face sa simt,
care incearca si reuseste,
care ma vrea aproape,
care..
fara sa faca eforturi minime
ma face sa zambesc,
sa uit acele cantece triste
cantate in inima,
sa uit acele clipe grele,
acele clipe in care
credeam ca viata e o farsa,
in care credeam ca...
viata nu e cel mai frumos cadou,
in care ma simteam scazuta
la cel mai inferior nivel,
in care nu stie nici el,
cum ma simteam si cat plangeam,
caci nu a fost prezent,
iar acum cand il am pe el...
clipele trec atat de repede
incat mi-e asa frica sa il pierd...
SI PE EL!
by : !..♥..Oanah..♥..!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu