Mama...

E o femeie oarecare,
care trece printre toti,
fara sa se cunoasca pe ea,
fara sa-i cunoasca pe toti.
E atat de nepasatoare
si viata o crede in roz.
Nu intelege suferinta,
caci ea nu a trecut prin asa ceva.
Nu plange dupa urmele cuiva,
caci ea nu vrea pe nimenea.
Nu crede in iubire,
Trece peste toti si peste toate,
cand zilele sunt atat de grisate.
Nu se streseaza ca viata e un chin,
dar nici nu se ascunde dupa pahare cu vin.
Nu intelege prietenia,
caci toti pleaca atunci cand ai nevoie de ea.
Ii place sa cante in noptile triste,
ii place sa zambeasca cand totul o atinge.
Adora sa-si aminteasca
atunci cand a avut o viata.
Merge pe strada indiferent de luna si de soare.
Noaptea rade alaturi de cei care nu o pot vedea,
Ziua ii inveseleste pe cei care si-au pierdut luna.
Multi ii plang urma,
altii se pot bucura.
Caci aceasta fire sensibila si nepasatoare,
e doar sufletul unei femei oarecare,
unei femei care a suferit dupa ura celorlalti,
care si-a dat viata pentru ea.
Pentru acea fetita care ia scos un zambet
atunci cand plangea,
ca  sa o scoata la lumina cum nu a putut ea!
Sufletul ei inca e prezent,
se dovedeste a fi un inger pazitor,
care mereu o va urma,
care mereu o va ajuta,
la bine si la greu,
la prezent si viitor,
pe singura lumina din viata sa,
O pazeste de sus...
mama sa!


by : !..♥..Oanah..♥..!