Scriu poezii in timp ce mint
ca invat,
ma gandesc la ziua de maine
si incerc sa mi-o rostesc.
Ma chinui sa ma gandesc la
mine si nu reusesc .
Incerc sa ma suport si sa
incep sa retraiesc.
Sa las totul deoparte si
sa iubesc.
Sa-l iubesc pe el asa
cum am facut dupa inceput,
ca nu a fost
din prima zi,
dar din a doua ,
am putut iubi.
Si daca incerc sa traiesc,
n-o fac pentru mine,
o fac pentru el si pentru mine.
Pentru a incepe din nou o lume
de iubire care nu s-a pierdut
si nici n-o va face.
Ma gandesc la ziua de maine
si nu pot vedea un plan fara
prezenta lui in mintea mea.
Si stiu ca pentru el e asa :
'' pentru mine e doar ea ''
Si auzind aceasta ,
ma regasesc in acea copila
nevinovata , culcata,
visand si uitand
momentul cand
n-a fost respectata .
Si chiar de-as auzi un
''nu te mai iubesc '',
n-as putea sa nu traiesc,
pentru ca chiar de nu ma
mai iubeste ,
mintea lui inca traieste.
Inima mea inca ii sopteste
amintirea ce inca o retraieste.
by: oanah....
