Amintirile imi sunt luate de vant
in fiecare frunza de toamna
cu cea mai mare tristete si dezamagire.
Soarele verii va fi ascuns de ploile razbunatoare.
Inima va fi trantita intr-un colt de camera,
goala ca sufletul celui care simte .
Lacrima plimbandu se pe obraz
ca acea persoana criticata de vant,
de ploi si de tristete.
Cuvintele vor fi rostite fara rost ca treaba
pe care o faci in fiecare zi si nu se cunoaste.
Luna decembrie de anul trecut ti-o amintesti
ca atunci cand ai inceput o relatie buna
care spre sfarsit e luna aceasta septembrie.
Cadoul cel mai depret de persoana care
adori si aruncat de constiinta durerii pentru
ca nu-l meriti.
Sufletul pustiu pierde speranta
de a mai ajunge la un sfarsit.
Soarta va fi ghinionul tau.
Poezia aceasta va fi cea care doar
tu o vei intelege
iar acum imi amintesc din nou ca ...
Amintirile imi sunt luate de vant
in fiecare frunza de toamna
cu cea mai mare tristete si dezamagire.
Iar cand soarele verii va fi ascuns de ploile razbunatoare,
inima imi va fi trantita intr-un colt de camera
goala ca sufletul celui care simte.
